La 1912, în comuna Scorţaru Nou existau 4 şcoli primare. Două erau zidite în 1903, alta în 1892 şi alta se afla într-o locuinţă cu chirie. Toate erau făcute cu cheltuielile statului şi ale comunei. Numărul copiilor înscrişi era de 611 din care urmau regulat cursurile 497. Cei mai mulţi veneau la şcoală mai mult din dragoste decât de frica amenzii şcolare.
Prima unitate de învăţământ din satul Scorţaru Nou a fost înfiinţată în anul 1856 – şcoala de băieţi. În anul 1862 a fost dat în folosinţă un local propriu (era frecventată de 31 de elevi), iar în 1876 s-a înfiinţat şcoala de fete, fiind înscrise 9 eleve. Şcoala, cu 4 clase, funcţiona regulat. Aflăm de la Radu Perianu că la 1 septembrie 1865 învăţător la Scorţaru Nou era Ion Băluţă . Din 1904 se mută într-un nou local, construit pe cheltuiala comunei şi a societăţii de clădiri şcolare. Pentru orele practice, şcolii i se repartizase un lot de 7.500 m.p .
În 1890 s-a înfiinţat o şcoală mixtă la Pitulaţi, frecventată de 31 elevi şi 16 eleve, fără a beneficia de un local propriu. Avea, în schimb, un lot de pământ arabil în suprafaţă de 2.300 m.p. În 1906, clădirea închiriată, era aproape în stare de ruină.
Un local propriu s-a construit după 1906. Aici învăţau elevi atât din Pitulaţii Noi cât şi din Pitulaţii Vechi. În 1922-1923 localul şcolii a intrat în reparaţii capitale: zidărie, acoperiş, sobe, împrejmuire. În anii ulteriori aici este înfiinţată o cantină şi se deschide chiar şi un internat pentru elevii veniţi din alte sate (fig 79).
După 1990, în curtea şcolii a fost ridicată o troiţă din lemn sculptat, închinată eroilor celui de-al Doilea Război Mondial. Placa din marmură, prinsă pe soclul de ciment, conţine numele sătenilor care s-au jertfit pentru ţară. Între 2002 - 2004 se ridică o nouă şcoală în locul celei vechi, cu fonduri de la Banca Mondială. În anul şcolar 2003 – 2004 învăţau 22 de copii (11 în clasele II – IV şi 11 în clasele I – II). Tot acum îşi desfăşoară activitatea şi Grădiniţa care este loc de educaţie şi joacă pentru 19 copii .
Până în anul şcolar 2010-2011 au funcţionat în tandem Şcoala cu clasele I-IV şi Grădiniţa. Dar, datorită lipsei de fonduri şi a restructurării sistemului de învăţământ, clasele I-IV au fost mutate la Şcoala Gimnazială Scorţaru Nou.
Unele surse dau ca sigur anul 1880 când s-a înfiinţat o şcoală mixtă la Sihleanu, întreţinută de judeţ, frecventată de 24 de elevi şi 26 de eleve, fără local propriu. Alte surse consemnează anul şcolar 1874-1875. De atunci ar fi funcţionat o şcoală, însă pe la jumătatea primului deceniu al secolului al XX-lea era desfiinţată, copii mergând la şcoala din Gurguieţi, după cum ne spune şi foaia de inspecţie a Protoieriei Judeţului Brăila în 1905. Pereţii au fost ridicaţi din paiantă, învelitoarea din tablă, pardoseala şi tavanul din scândură. Avea 6 încăperi: 1 sală de clasă, 4 camere folosite de director şi un culoar. Prin legea din 1879, şcolii i-au fost daţi 50 de ari pământ arabil. Prin legea agrară din 1921, şcoala avea 5 ha de teren arabil. Recensământul şcolilor din comuna Scorţaru Nou, efectuat la începutul anilor ΄60 ai secolului trecut, pentru Sihleanu sunt trecute 2 şcoli: una de 4 ani, pusă în funcţiune în anul 1917 şi o alta, de 8 ani, care funcţiona din anul 1961. Cea care funcţiona din 1917, avea o sală de clasă, 2 camere de locuit şi 2 coridoare. În şcoala de 8 ani, funcţionau 2 clase .
La 21 ale lunii mai 1840, Hristea Stan, de 21 de ani, birnic, născut în Gurguieţi, învaţă copiii în casa de sfat din Gurguieţi. În 1843, iunie 18, cei 12 şcolari din sat se adunau cu învăţătorul Costache Tudor în localul cel nou de nuele. În 1845, din nou este orânduit Stan Hristea pentru copiii celor 50 de familii din sat. În 1846, şcoala avea învăţător pe Ion Popescu, care era şi dascăl la biserică. La 3 iulie 1858 este numit pe post învăţătorul Vasile Ionescu, cu ordinul Eforiei Şcoalelor nr. 1596, în urma examenului depus. Nu ştia însă împărţirea. Urmează cursuri pentru perfecţionare la aritmetică până la fracţii zecimale, la gramatică până la pronume şi la geografie până la Rusia . Un an mai târziu, aflăm adresa nr. 4265, datată cu 28 iunie, a subadministratorului plăşii Balta, care conţine informaţia conform căreia învăţătorul Vasile Ionescu şi-a dat demisia, urmând ca obştea sătească să numească un alt învăţător . La 15 octombrie 1859, Vasile Ionescu pleacă definitiv din învăţământ din cauza lefei insuficiente.
În locul lui este numit Negoiţă Ion. Cei 15 şcolari nu învaţă mai nimic de la Negoiţă, el nefiind un învăţător de treabă. Este propus pentru destituire în mai 1860. Eforia şcoalelor mai amână însă, dar până la urmă este destituit pentru neglijenţă. În august 1862 găsim la post pe Nicolae Vasilescu . Nae A. Vasilescu ne face cunoscut că din 1874 şcoala funcţionează regulat .
În 1894 funcţiona ca şcoală mixtă şi era frecventată de 40 de băieţi şi 7 fete. Din 1900 s-a mutat într-un local propriu, construit pe cheltuiala comunei. Şcoala avea o sală de clasă şi locuinţă separată pentru învăţător. Grădina şcolii era în suprafaţă de 2.150 m.p. În anul 1899 s-a înfiinţat şi o bibliotecă.
După terminarea şcolii, cei mai mulţi rămân plugari, opt urmau cursurile liceale din Brăila, unul era la Şcoala Comercială din Galaţi, unul la Şcoala agricolă din Râmnicu-Sărat şi unul la Şcoala agricolă din Braşov. Din cei rămaşi acasă, puţini se mai ocupau cu citirea cărţilor. Aflăm tot din Monografia parohiei Gemenele aflată la Arhivele Statului în fondul Prefecturii Judeţului Brăila, că în comună sunt şi 3 şcoli de adulţi, învăţători sunt 5 şi doi sunt cu Şcoala Normală din Galaţi, doi cu Seminarul şi unul este suplinitor.
În timpul Primului Război Mondial, şcoala a fost suspendată temporar. Au fost consemnate mai sus încercările autorităţilor de ocupaţie şi cele ale autorităţilor române de a redeschide şcolile. În comuna Scorţaru Nou, clădirile şcolilor au fost mai întâi rechiziţionate de armata de ocupaţie, apoi returnate primăriei pentru a fi redeschise. Totusi, şcolile au fost afectate de război: au rămas fără echipament şcolar, fără materiale didactice, chiar şi clădirile fiind afectate. După război, în 1918, autorităţile locale, împreună cu sătenii şi ajutaţi de moştenitorii moşiei Sihleanu, au reparat şcolile şi le-au dotat cu echipament şcolar şi personal didactic. De exemplu, şcoala din Sihleanu a primit 303,5 lei de la săteni şi 1.000 lei au fost donaţi de proprietarii moşiei Sihleanu . Între 1922-1923 s-au făcut reparaţii şi şcolii din Gurguieţi, deoarece în timpul ocupaţiei a fost locul de adăpost al tuturor autorităţilor străine. Tot la Gurguieţi, dirigintele şcolii era Stan Păltineanu .
În 1918, este emisă legea pentru organizarea eforiilor şcolare. Aceasta prevedea chiar în articolul 1 că în fiecare comună rurală se va înfiinţa câte o eforie şcolară, în scop de a îngriji de treburile şcolii şi a culturii populare.
Articolul 2 conţine următoarele: eforia şcolară este persoană juridică şi se compune din: primarul comunei, parohul satului, unul din membrii corpului didactic şi din patru membri aleşi de adunarea generală a alegătorilor eforiei şcolare din comună. Din eforie mai fac parte şi 3 supleanţi.
Din adresa Direcţiei învăţământului primar către Prefectura judeţului Brăila, datată 2 octombrie 1918, aflăm situaţia şcolilor din judeţ. Înainte de intrarea în război, serviciul de control al şcolilor primare şi mai ales al celor rurale se organizase destul de serios.
Fiecare şcoală ajunsese să fie inspectată cel puţin de două ori în cursul unui an şi roadele controlului des şi ale îndrumărilor date învăţătorilor s-au putut constata prin creşterea rapidă a înscrierilor în şcoală, care au sporit de la 1911 – 1915 cu 35% .
Arhiva şcolii din satul desfiinţat Deşiraţi ne dă informaţii statistice despre şcoală şi câteva date privind anul construcţiei şi altele. Şcoala din satul Deşiraţi a fost înfiinţată în 1913 şi era o şcoală primară mixtă (fig. 76). Avea o singură sală de clasă şi era construită din nuiele şi şipci. Localul şcolii a fost construit în 1928. Tot în şcoală era şi locuinţa învăţătorului şcolii. Grădina şcolii avea o suprafaţă de 2.500 mp. În anii 1936 – 1937 învăţătorii şcolii erau V. Nenciu şi Gh. Munteanu. În iarna dintre 1936 şi 1937 sunt semnalate probleme cu aprovizionarea cu lemne pentru încălzit, ceea ce denota că şcoala se făcea cu anumite greutăţi. Cu toate acestea în anul şcolar 1933 - 1934 şcoala avea înscrişi în cele 7 clase primare 70 de elevi. În anul şcolar următor, 1934 – 1935, erau înscrişi 78; în anul şcolar 1935 – 1936 erau 89, iar în anul 1936 – 1937 erau înscrişi 89 de elevi . În anul şcolar 1930 – 1931 funcţionase ca învăţător la Şcoala Scorţaru Nou, Emil Dudău.
Comuna Sorţaru Nou număra în 1923 şase învăţători şi un număr de 439 de copii înscrişi .
Din raportul lunar al Inspectoratului Şcolar Judeţean Brăila din anul 1941, aflăm despre mersul învăţământului pe luna decembrie 1941, perioadă în care România intrase de jumătate de an în al Doilea Război Mondial. Şcoala din Sihleanu este mixtă şi are înscrişi 132 de elevi din care 73 băieţi şi 59 fete. Are o sala de clasă şi o cancelarie, precum şi 3 locuinţe. După cutremurul din 1940 clădirea şcolii nu a suferit stricăciuni. În şcoală functionau 2 profesori titulari.
Şcoala din Scorţaru Nou este tot mixtă şi are înscrişi 168 de elevi din care 79 sunt băieţi şi 89 sunt fete. Şcoala este înfiinţată în 1864 şi are o singură sală de clasă. Nu are cancelarie, dar are patru camere drept locuinţe. Cutremurul din 1940 nu a afectat clădirea. La acea dată şcoala avea 3 profesori titulari. Mai aflăm că şcoala are un cor şcolar. Acesta este condus de Elena Daniilescu. Elena I. Daniilescu este şi directorul şcolii. Biblioteca numără 198 de volume.
Şcoala din Gurguieţi este de asemenea şcoală mixtă la care sunt înscrişi 134 de elevi din care 66 sunt băieţi şi 68 sunt fete. Are o singură sală de clasă, o cancelarie şi o locuinţă. După cutremurul din 1940 a avut puţin de suferit, stricăciunile fiind reparate. Şcoala funcţionează cu două posturi. Are o Cooperativă şcolară înfiinţată la 24 septembrie 1937 cu 100 de membri. La Căminul Cultural funcţionează Victoriţa Condruz ca secretar şi Constantin Condruz ca director. Învăţătoarea şcolii a organizat o serbare şi două şezători, conferenţiate de Victoriţa Condruz cu tema Despre Ardeal. Biblioteca deţine 165 de volume. Corul şcolii pe două voci este condus de Victoriţa Condruz.
Şcoala din Deşiraţi este tot o şcoală mixtă la care sunt înscrişi 109 elevi din care 57 sunt băieţi şi 52 sunt fete. Are o sală de clasă, o cancelarie şi 3 locuinţe. Cutremurul din 1940 a afectat rezistenţa clădirii. Şcoala are două posturi de titulari. Şcoala este dotată cu cantină şcolară. A fost înfiinţată la 15 decembrie 1941 din fonduri proprii şi din donaţiile locuitorilor. 12 copii iau masa la cantină. Biblioteca numără 185 de volume .
Școala în prezent

În prezent, școala are un număr de 136 elevi, din care 32 prescolari, 56 elevi din învățământul primar și 48 elevi din învățământul gimnazial. Începând cu 1 septembrie 2020 numele școlii a fost schimbat din Școala Gimnazială Scortaru Nou în Școala Gimnazială “ Vasile Băncilă”, printr-o hotărâre a Consiliului Local Scorțaru Nou, la initiative Consiliului de Administrație al unității școlare, în amintirea filosofului care a urmat cursurile acestei unități de învățământ între anii 1903-1907.
Școala Gimnazială Vasile Băncilă are ca și structuri arondate Grădinița cu Program Normal Scorțaru Nou și Grădinița cu Program Normal Sihleanu.

(Extras din “Monografia Comunei Scorțaru Nou, județul Brăila” autor Sachelarie Claudiu)